Stacking-ul fotografiilor macro

Macrofotografia si stacking-ul

Cerinte preliminare pentru fotografia de macro/close-up:

–       folosirea unui trepied

–       declansator flexibil sau telecomanda IR

–       obiectiv dedicat sau inele/burduf macro + obiectiv normal

–       sursa de lumina suplimentara – blitz

–       sina macro

Fotografiile macro realizate chiar cu obiective dedicate sufera de un mare neajuns, insuficienta campului de profunzime.

Exista doar doua modalitati de remediere a situatiei:

1. folosirea unei diafragme cat mai inchise
2. folosirea unei sine pentru macrofotografie in combinatie cu un program de photo stacking pentru post procesare.

Ambele metode au propiile avantaje si dezavantaje, prima are atuul versatilitatii, a usurintei in folosire, dar este necesara folosirea unui blitz dedicat fotografiei macro pentru a-ti usura lucrul la diafragme inchise. Poti fotografia din mana – one shot, orice insecta daca reusesti sa te apropi suficient :).

Folosirea sinei de macro pentru focusare este un pic mai dificila si iti poti lua adio de la “un instantaneu” macro din mana, pur si simplu nu o poti folosi in cazul gazelor agitate, dar foarte important aduce un castig de claritate (sharp) si o multitudine de detalii daca te hotaresti sa o utilizezi.

CONCLUZIE !

Cele doua modalitati de fotografiere sunt complementare si se utilizeaza in situatii diferite, pentru subiectele dinamice prima optiune este ceea mai potrivita, pentru subiectele statice a doua varianta aduce un plus de valoare.

Algoritmii folositi pentru stacking-ul fotografiilor

Crearea de imagini fotografice cu un camp de adancime extins ( DOF – depth of field ) necesita o prelucrare suplimentara cu un program specializat de stacking.

Softurile folosesc doi algoritmi diferiti pentru realizarea imaginilor cu DOF extins:

1. “pyramid” – metoda foarte buna pentru gasirea si pastrarea detaliilor chiar si in zonele cu contrast redus sau usor neclare. De asemenea, este foarte bun la manipularea structurilor care se suprapun, cum ar fi perii covoarelor sau firele de par care se  intersecteaza, evitand halourile in care se pierd detali. Tinde sa creasca contrastul si zgomotul imaginii, poate modifica culorile finale ale fotografiei.
2. “depth map” – face o treaba mai buna in mentinerea aspectului si a culorilor originale, dar nu e la fel de bun la gasirea si pastrarea detaliilor.

Cele doua metode se completeaza reciproc, unele tipuri de subiecte arata mai bine atunci cand acestea sunt prelucrate in mod automat cu algoritmul “pyramid”, iar alte subiecte cu exact opusul, “depth map”. Subiecte deosebit de dificile, cum ar fi insectele si florile fotografiate prin ocularul de microscop, necesita utilizarea ambilor algoritmi pentru obtinerea celor mai bune rezultate si un instrument de retusare pentru a combina cele mai bune aspecte ale celor doua metode.

Photo stacking software

Daca v-ati hotarat pentru obtinerea de mai multe detalii clare atunci sina de macrofotografie este un “must have” si o puteti construi chiar voi dupa cum am mai scris in postul dedicat.

Odata rezolvata partea hardware de echipament, putem trece la subiectul principal, cand, cum si in ce mod folosim un software de photo stacking.

CAND

Atunci cand dorim un camp de profunzime mai generos care sa furnizeze detalii mai bogate.

CUM si CE

Se ia una bucata sina de focus pentru macrofotografie si se realizeaza o serie de n fotografii { ∀ n ∈ N, 1 < n < lungime sina / pas filet } pe care ulterior le vom stivui si prelucra cu unul dintre soft-urile de stacking existente.

Soft-uri disponibile:

• Helicon Focus
• Zerene Stacker
• Photoshop
• CombineZP – free

Helicon Focus si Zerene Stacker sunt interesante si promitatoare, le-am folosit putin in perioada de gratie si atat.

Photoshop – este un tool complet cu o multime de facilitati, intre care se regaseste si posibilitatea de a realiza  photo stacking.

Pentru a utiliza facilitatea PS-ului trebuie urmati cativa pasi simpli:

1. trebuie incarcate toate fotografiile in fisierul in care lucrati, ca layere in ordinea executiei lor. Pentru acest lucru puteti utiliza Adobe Bridge-ul sau Photomerge-ul din PS:
   • in Bridge din Tools / Photoshop / Load Files into Photoshop Layers … transferam totul intr-un singur fisier, pe layere diferite
   • in PS – File / Automate / Photomerge setam optiunile de layout pe “Auto” si lasam nebifate casutele din josul ferestrei de dialog

   

2. selectectati toate layer-ele (CTRL+A) si mergeti la Edit / Auto-Align Layers.
3. dupa ce layer-ele sunt aliniate, mergeti la Edit / Auto-Blend Layers, bifati Stack Images iar PS va incepe sa tricoteze la noua imagine.

Din cauza focalizarii in planuri succesive, dupa blending, marginile imaginii finale sunt adesea usor neclare pe margine, dar pot fi eliminate usor cu un simplu crop.

CombineZP – este un program free de photo stacking, a fost creat de britanicul Alan Hadley, un entuziast pasionat de artropode, care l-a scris in timpul liber. Avantajul este gratuitatea si faptul ca consuma mai putine resurse decat PS-ul dar are si un dezavantaj, nu poate fi utilizat decat pe Windows XP sau Vista si prin Wine pe Linux, o implementare libera de Windows pe Unix.

Programul foloseste algoritmul “pyramid” pentru obtinerea unor rezultate “detaliate” si are o interfata simpla si intuitiva, din meniul derulant poti selecta actiunea dorita iar butonul GO iti va indeplini visul.

CombineZP – este supus conditiilor – GNU Public License si poate fi descarcat de la adresa: http://www.hadleyweb.pwp.blueyonder.co.uk/CZP/Installation.htm

Softurile de stacking au fost concepute special pentru subiecte provocatoare de macro dar de asemenea lucreaza foarte bine si cu subiecte simple, close-up-uri sau peisaje.

Pentru o mai buna ilustrare, aveti mai jos exmplificarea: